Vizita a avut loc miercuri, 2 septembrie, iar Ioan-Aurel Pop s-a întâlnit cu șeful ITPF Sighetu Marmației, chestorul de poliție Florin Coman, și cu comisarul-șef Ioan Oniga, adjunct al șefului inspectoratului pe linie logistică.

De la student la Istorie, la grănicer în Maramureș

În 1975, Ioan-Aurel Pop tocmai fusese admis la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Încorporarea la Arma Grăniceri l-a adus la Sighetu Marmației, unde a trecut prin perioada de instrucție și a participat la misiuni de pază și supraveghere a frontierei de nord a României.

Istoricul și-a amintit în timpul vizitei inclusiv de perioada petrecută la Pichetul Stânișorul, în actuala zonă de competență a Sectorului Poliției de Frontieră Vișeu de Sus.

Potrivit ITPF Sighetu Marmației, Ioan-Aurel Pop și-a amintit cu precizie misiunile desfășurate în acea perioadă, inclusiv unele care presupuneau parcurgerea unor trasee de aproximativ 13 kilometri.

Amintiri despre viața de grănicer și Maramureșul anilor '70

Întâlnirea de la Sighetu Marmației a readus în discuție perioada serviciului militar, camarazii de arme, misiunile de la frontieră și Maramureșul de acum mai bine de jumătate de secol.

Experiența este cu atât mai interesantă în biografia lui Ioan-Aurel Pop cu cât precedă cariera universitară și academică prin care istoricul avea să devină una dintre personalitățile cunoscute ale mediului academic românesc.

Într-un mesaj adresat în trecut polițiștilor de frontieră, Ioan-Aurel Pop le ura acestora să aibă „cât mai puține evenimente de frontieră”, subliniind rolul oamenilor care au responsabilitatea de a asigura securitatea frontierei.

Un dar simbolic la revenirea în Sighetu Marmației

La finalul întâlnirii, șeful ITPF Sighetu Marmației i-a oferit academicianului un tablou realizat artizanal, reprezentând semnul heraldic al Poliției de Frontieră Române.

Darul a marcat simbolic revenirea, după 51 de ani, în locul în care Ioan-Aurel Pop a purtat uniforma de grănicer, înaintea carierei sale în învățământul universitar și cercetarea istorică.

Vizita a reprezentat astfel nu doar o întâlnire instituțională, ci și revenirea academicianului într-un loc legat direct de perioada sa de tinerețe și de propria biografie.