Biserica Ortodoxă Română prăznuiește astăzi pe Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, cunoscut în tradiția populară românească drept Moș Nicolae.
Conform cercetătorului etnolog Ion Ghinoiu, în „Sărbători și obiceiuri românești” (Ed. Elion, 2003), Moș Nicolae este personificarea „timpului îmbătrânit” care a preluat numele și data de 6 decembrie de la Sfântul Nicolae, episcopul din Myra (Asia Mică), apărător al dreptei credințe la Sinodul I de la Niceea din anul 325.
În imaginarul românesc, Moș Nicolae apare pe un cal alb – simbol al primei zăpezi –, păzește Soarele să nu plece spre miazănoapte, stăpânește apele, salvează corăbierii de la înec, apără soldații în război și îi ajută pe văduve, orfani și fetele sărace. În nopțile marilor sărbători, când „se deschide cerul”, oamenii cred că îl pot vedea stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Cea mai cunoscută legendă care a făcut din Sfântul Nicolae simbolul dărniciei rămâne povestea celor trei pungi cu aur. Aflând că un tată sărac era gata să-și dea fiicele spre desfrânare din lipsă de zestre, Sfântul Nicolae i-a aruncat noaptea, pe fereastră, trei pungi cu galbeni – gest care a permis căsătoria fetelor. De atunci, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii își curăță ghetuțele și le așază la fereastră sau la ușă, așteptând darurile „Moșului”.
Tot tradiției i se datorează și celebra nuielușă: la Sinodul de la Niceea, îngrijorat de erezia lui Arie, Sfântul Nicolae i-ar fi dat o palmă ereticului. De aici a rămas obiceiul ca, în ajun, copiilor neascultători să li se pună în ghetă o nuielușă – avertisment blând, dar clar.
„Când eram copil, îmi lustruiam ghetele și le puneam la fereastră. Ne trezeam cu daruri și eram convinși că Sfântul Nicolae știe exact ce ne lipsește. Mulți copii îl confundau pe Dumnezeu cu Sfântul Nicolae”, își amintește teologul Adrian Cocoșilă pe site-ul crestinortodox.ro.
Sfântul Nicolae a trecut la Domnul la 6 decembrie 334, potrivit „Legendei Aurea” a lui Iacob de Voragine. Moaștele sale se află din anul 1087 la Bari, în Italia, iar mâna sa dreaptă este păstrată în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București – dar care, conform tradiției, i-ar fi fost trimisă lui Mihai Viteazul de însuși Cardinalul de Bari, în semn de prețuire pentru lupta domnitorului împotriva otomanilor.
Astăzi, românii de pretutindeni continuă să cinstească memoria celui care a devenit, peste veacuri, simbolul generozității și al victoriei luminii asupra întunericului. La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Nicolae și sărbători cu daruri pline de bucurie!
